M. Jackson.

•July 7, 2009 • Leave a Comment

A murit Michael Jackson şi chiar acum în direct îşi bat joc de el, printr-o ceremonie care trebuia să aibă loc acum o săptămână, mai puţin falsă şi cu mai puţin spectacol prea american şi stupid. Dar na, a fost nevoie de timp să compună melodii stupide şi să facă repetiţii pentru “Ultimul concert pe pământ”. Bullshit. Mie mi-e milă de el. Au scos în evidenţă în ultimele zile toate prostiile pe care le-a facut M. Jackson în ultimii ani, iar acum dintr-o dată comemorăm personalitatea, şi nu persoana.

Poimâine nu se va mai scrie sau discuta despre subiectul ăsta. Nu va mai fi nevoie de el. Va rămâne doar muzica.

Deocamdată însă, mai continuă spectacolul.

O zi foarte japoneză.

•June 22, 2009 • 6 Comments

Eh, n-am mâncat sushi cum speram, dar nu contează, pentru căăăăăăăăă…. am făcut împreună cu profa japoneză Norimaki (orez, morcov, castravete, omletă, ton, rulate în alge. După acelaşi principiu ca şi makizushi (sushi rulat)). Foarte bun după părerea mea, dezgustător pentru Ioana. Ceea ce a fost foarte bine. More for myself :-)

Picture 115

Btw, e destul de greu să rulezi toate ingredientele în algă :D

După toată povestea cu vizita la lectora japoneză, am continuat în acelaşi stil. Adică, am mers la un concurs karaoke în Iki Caffe. Karaoke organizat de nişte voluntari japonezi, deci melodiile alese au fost cam 90 % japoneze. Nu, nu am cântat. Însă Ioana cu Aniela au dat tot ce-i mai bun din ele pe Tonari no totoro. Au fost ultimele participante din 20. Au avut coregrafie, voce, spirit :) )) şi…..şiii…wait for it…

au luat locul I !!!

Picture 153

Omedetou gozaimasu!

Check, check…

•June 20, 2009 • Leave a Comment

Cam gata si cu al doilea an de facultate de la FCRP si cu primul de la Limbi Straine. A trecut prea repede. Multi oameni noi, multe cuvinte noi, alfabete noi, materii noi, absente noi, restante noi. Adica multe de digerat in timp scurt.  Imi pare foarte bine ca anul asta universitar am devenit voluntar pentru un ONG (ASLS). E cel mai bun lucru pe care-l poate face un student care nu are timp de job. (Puteti vedea aici profilul meu de asls-ist.muhaha). Asa ca pe viitor intentionez sa ma implic in cat mai multe proiecte de ale ONG-ului! Am spus! 

Ma intreb cum va fi la anul. Deocamdata nu astept nimic ce are legatura cu studiul, deci n-as putea zice ca sunt entuziasmata de anul viitor, ce se anunta a fi si el foarte plin.

Sunt insa un pic entuziasmata (doar un pic) de petrecerea de “Good bye Bucharest, Hello Tokyo!” a lectorei din Japonia, care se intampla maine la ea acasa, cu stilul BYOB (bring your own booze) – mi s-a parut foarte amuzant sa aud asta de la un japonez. 

Asa ca o sa ne aducem booze-ul, o sa mancam sushi (sper eu puternic), dupa care vom merge la karaoke cu alti japonezi voluntari. Si dupa nu stiu. E vacanta, gata!

Post.

•June 15, 2009 • Leave a Comment

În sfârşit am reuşit să-mi schimb şi eu header-ul default de la wordpress. Yey. Asta m-a motivat să scriu şi un post scurt, plictisit, ca de sfârşit de sesiune.

Sper ca de săptămâna viitoare să fiu şi eu mai energică (aşa cum arată header-ul nou:)) şi să dau mai des pe Smikley’s.

Până atunci, mult soare!

Tu mai ţii minte ce făceai acum 10 ani?

•April 29, 2009 • Leave a Comment

ASLS Romania implineste anul acesta 10 ani de activitate.

Pe 4 mai 2009, incepand cu ora 18:00, la Orange concept store, ASLS Romania organizeaza conferinta “Ce faceai acum 10 ani?”, care puncteaza momentul de maturitate al ASLS, una dintre cele mai active si mai creative organizatii din mediul studentesc din Romania.

Pe 4 mai, la Orange concept store, Serban Huidu si Dragos Bucurenci vor gazdui aniversarea unui deceniu de existenta ASLS Romania si vor vorbi despre importanta formarii profesionale si a inceperii unei cariere inca din timpul facultatii. Cei doi invitati le vor impartasi celor 100 de tineri participanti din experienta lor, rememorand parcursul lor profesional din urma cu 10 ani, dar si experiente decisive din facultate pentru succesul actual in cariera.

Pentru a participa la aceasta conferinta studentii trebuie:
1. Sa ne spuna ce faceau acum 10 ani
2. Sa-si motiveze dorinta de a participa la conferinta
3. Sa ne trimita datele lor de contact: nume, prenume,universitate, facultate, sectie, an, numar de telefon si adresa de email pe adresa ce.faceai.acum.10.ani@asls.ro pana pe 30.04.2009

Studentii selectati vor avea sansa de a castiga diverse premii.

ASLS Romania se remarca prin indrumarea si formarea studentilor pentru viitoare cariere de succes. Timp de 10 ani, ASLS a fost o rampa de lansare pentru tinerii voluntari in mediul de afaceri, in domenii competitive precum Marketing si Comunicare, Resurse Umane, Mass Media si Publicitate. Proiectele intreprinse de A.S.L.S. au avut intotdeauna un rol formator decisiv, membrii insusindu-si reale abilitati de comunicare si organizare. A.S.L.S. a reprezentat astfel un start-up foarte valoros atat pentru membrii voluntari, cat si pentru studentii carora li s-au adresat proiectele si evenimentele organizate, datorita componentelor de educatie alternative, business si antreprenoriat pe care le-au promovat si incurajat.

Ideas Worth Spreading

•March 28, 2009 • Leave a Comment

Am aflat şi eu acum câteva zile de www.ted.com (colecţie de discursuri despre technology, entertainment, design). Astăzi i-am tot ascultat pe speakeri în timp ce făceam alte chestii neinteresante. Şi…it really makes you think :)

Mai jos am pus un discurs care pe mine cel puţin m-a distrat grozav :)

Se numeşte How we are deceived by our own miscalculations of the future şi ascultându-l pe Dan Gilbert, m-am identificat în multe stupidităţi ale unui om care-şi calculează prea mult mişcările viitoare.

Încă o leapşă

•March 19, 2009 • 2 Comments

Primită de la Tibi de data asta :D

* Click aici. Iti va aparea un articol la intamplare de pe Wikipedia. Acesta este numele trupei tale.

* Click aici pentru a ajunge pe o pagina cu citate. Ultimele 4-5 cuvinte din ultimul citat reprezinta numele primului tau album.

* Click aici pentru fotografii la intamplare de pe Flickr. A treia este imaginea discului. * Pune-le laolalta cu un soft de editare foto.

So…ladies and gentlemen…The frozen ghost of the arts and crafts:

album_cover

Vom reveni si cu varianta din fimo soon :) )

LE: o dau mai departe Ramonei si Corei.

Povestea ei

•March 17, 2009 • Leave a Comment

ajuta-alexandra-aron

Citiţi mai multe despre povestea Alexandrei aici.

De asemenea, este posibil ca vineri, 20 martie, ora 22, să se ţină un concert caritabil în Blue Night Club (Regie), susţinut de Vama şi Montuga. Voi reveni cu detalii.

Fmylife

•March 11, 2009 • 1 Comment

Pentru că tuturor ni se întâmplă chestii jenante: FML!

We’re Going Through Changes…

•March 6, 2009 • 3 Comments

Ce ciudat e cum până prin clasa a 12-a, deci până pe la 18-19 ani, lucrurile evoluează într-un ritm lent şi care nu-şi lasă amprenta foarte mult. În clasa întâi înveţi să scrii, în clasa a 4-a dai lucrări de control, într-a 5-a deja dai teze. Când eşti în clasa a 5-a, dacă ai fi întrebat unde te vezi peste 5 ani (deşi nimeni nu pune o astfel de întrebare unui copil de clasa a 5-a), realitatea răspunsului e simplă: în clasa a 10-a, când voi începe să merg mult prin cluburi, să am prieten/ă şi voi avea coşuri pe faţă eventual. Schimbările din perioada asta sunt aşa multe şi mărunte… şi fără un impact enorm…şi devii aşa preocupat de tot ce ţi se întâmplă şi ai senzaţia că problemele tale sunt atât de mari… :)

Şi hop vine vârsta de 19-20 de ani când, te gândeşti să-ţi continui seria de schimbări şi să dai la facultate. Într-un oraş mare, că deja nu prea mai ai ce schimba în orăşelul mic. Şi de acum se produc schimbări cu duiumul. Azi începi o facultate, mâine alta, poimâine dai la master, ai dat check, check la toate, şi dintr-o dată te vezi cu un alt statut. Şi peste 5 ani vei fi în cu totul alt loc, imprevizibil total, chiar şi pentru cei care îşi plănuiesc viaţa în detaliu. Dar ce se va întâmpla peste 10 ani? Copii? Familie? Maybe yes, maybe not.

Incredibil cum suntem setaţi să facem anumite lucruri de mici. Să mergem la şcoală, să facem facultate, mai nou şi master, să luăm diplome…să ne facem familie, să avem un job bun.  Cred că în veci nu s-ar putea aplica în România conceptul de gap year. Nu avem timp şi bani de aşa ceva! Trebuie să-ţi continui imediat studiile după liceu şi să produci!

Cert este că, în final, oamenii pe care i-ai tot întâlnit de-a lungul schimbărilor tale, se triază în aşa fel, încât după ce au produs o schimbare la tine (mică, mare) dispar, iar în final rămâi cu puţini, n-aş zice prea puţini, pentru simplu fapt că doar calitatea lor contează.

În orice caz, rămân la părerea mea că…schimbările sunt bune, chiar dacă uneori iniţial nu par bune.